Tag Archives: educatie sexuala

ONG-urile cer deputaților să respingă încercările de a îngrădi accesul elevilor la educație pentru sănătate

Coaliția pentru Egalitate de Gen se alătură demersului a peste 20 de ONG-uri, coaliții și federații care atrag atenţia membrilor Camerei Deputaţilor asupra responsabilităţii pe care o au în ceea ce priveşte educația, sănătatea și siguranța personală a copiilor şi adolescentilor și apelează la asumarea acestei responsabilităţi în decizia privind votul asupra amendamentelor la Legea 272 / 2004.

Stimată doamnă deputat/ Stimate domnule deputat,

Având în vedere amendamentele depuse la Legea 272/2004 de către colegii dumneavoastră din Parlament (Robert Sighiartău – deputat PNL, Florica Cherecheş – deputat PNL, Elena Hărătău – deputat PSD, Steluţa-Gustica Cătăniciu – deputat neafiliat, Adrian Solomon – deputat PSD, Nicuşor Halici – deputat PSD şi Titus Corlăţean – senator PSD), acceptarea acestora în cadrul Comisiei pentru Muncă şi Protecţie Socială (Camera Deputaţilor) – şedinţa din 26 mai 2020 şi posibilitatea ca aceste amendamente să ajungă pentru vot în plenul Camerei Deputaţilor, noi, organizaţiile semnatare, vă solicităm următoarele:

1. Respingerea acestor amendamente care au potenţialul de a îngrădi dreptul la informare corectă şi educaţie pentru sănătate pentru copiii şi adolescenţii din sistemul public de învăţământ preuniversitar

2. Organizarea unor grupuri de lucru comune pentru identificarea măsurilor adecvate de creştere a accesului cetăţenilor români de toate vârstele la educaţie şi servicii de calitate în sănătate pentru toţi

Motivele acestor solicitări sunt:

1. Amendamentul propus supra-reglementează modul în care se desfăşoară procesul instructiv-educativ în unităţile de învăţământ preuniversitar din România;

2. Amendamentul propus reduce accesul elevilor români la programe de educaţie pentru sănătate şi promovarea sănătăţii;

3. Amendamentul propus reduce în mod explicit accesul elevilor la educaţie cuprinzătoare în sănătatea reproducerii şi sexualităţii;

4. Solicitarea înfiinţării unor grupuri comune de lucru pentru identificarea măsurilor adecvate de creştere a accesului cetăţenilor români de toate vârstele la educaţie şi servicii de calitate în sănătate pentru toţi apare în contextul în care la nivel global, omenirea se confruntă cu o nouă pandemie, generată de un virus încă puţin cunoscut (Coronavirus-SARS2/ COVID-19)

Atragem atenţia dumneavoastră asupra următoarelor date legate de starea de sănătate a copiilor şi adolescenţilor din România:

– La fiecare 6 ore, în România, un minor este victima unei forme de abuz sexual. Cei mai mulţi copii nu recunosc şi nu pot detecta formele abuzului sexual în lipsa informaţiilor oferite într-un cadru organizat şi profesionist.

– 1 din 4 adolescenţi (11-15 ani) care fac sex nu folosesc metode de protecţie. La vârsta de 15 ani, 1 din 4 băieţi (24%) şi 1 din 7 fete (14%) declară că au avut contact sexual. Dintre aceştia, 1 din 4 nu folosesc metode de protecţie.

– În 2019, România ocupă primul loc în Europa în ceea ce priveşte rata naşterilor în rândul adolescentelor şi 1 din 10 copii are mama adolescentă.

– În ceea ce priveşte mamele minore : 6 din 10 nu au avut acces niciodată la informaţii privind la sănătatea reproducerii sau educaţie sexuală; 7 din 10 nu au beneficiat niciodată de planificare familială; 6 din 10 gravide minore nu au făcut analizele recomandate în sarcină; 4 din 10 au născut prematur.

– În 2018, s-au înregistrat: 253 de cazuri de abuz şi exploatare a copiilor; 977 de cazuri au fost abuz sexual (951) şi exploatare sexuală (26); 2/3 din cazurile raportate de abuz sexual au avut loc asupra copiilor din mediul rural (580); >1/2 dintre cazurile de abuz şi exploatare sexuală a copilului au avut loc în familie (451).

Informaţiile prezentate la orele de biologie sunt insuficiente şi nu acoperă întreaga gama de aspecte legate de transformările fizice, emoţionale, de comportament, de securitate personală etc. ce însoţesc dezvoltarea copilului de la vârste fragede până la pubertate şi adolescenţă.

Dreptul copiilor şi adolescenţilor la informaţii bazate pe dovezi nu poate fi îngrădit de credinţe religioase.

– În lipsa orelor de educaţie pentru sănătatea reproducerii şi sexualităţii în şcoală, singura alternativă pentru copii şi adolescenţi rămâne internetul, care oferă informaţii ce nu pot fi controlate din punct de vedere al corectitudinii.

Copiii şi adolescenţii nu se află în prezenţa părinţilor sau persoanelor care îi pot proteja 24/24. Dvs. aveţi acum puterea de a le asigura accesul organizat şi consistent la informaţii corecte care să-i protejeze de situaţii riscante din punct de vedere al sănătăţii şi securităţii personale.

 

MOTIVAȚIE:

1. Amendamentul propus supra-reglementează modul în care se desfăşoară procesul instructiv-educativ în unităţile de învăţământ preuniversitar din România, întrucât acordul părinţilor se realizează pentru tot ceea ce este ofertă educaţională, aşa cum prevede LEN 1/ 2011, revizuită, Capitolul IV/ Curriculumul învăţământului preuniversitar, Art. 65, alin.(5) în cazul activităţilor curriculare şi extracurriculare, iar în cazul celor extraşcolare reglementările sunt prevăzute în Regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare a unităţilor de învăţământ preuniversitar din 31.08.2016, publicat în Monitorul Oficial, Partea I- nr. 720 din 19 septembrie 2016 – Capitolul II/ Activitatea educativă extraşcolară, Art. 108, alin (4) .

În ceea ce priveşte unele temeri apărute în spaţiul public legate de conţinutul orelor de educaţie pentru sănătate şi educaţie sexuală, întrucât activităţile educaţionale realizate în şcoli se realizează în baza unor programe şcolare aprobate – LEN 1/ 2011, revizuită, Capitolul IV/ Curriculumul învăţământului preuniversitar, Art. 65, alin. (6) , în cazul educaţiei pentru sănătate, inclusiv cea pe tematica sănătăţii reproducerii şi sexualităţii, conţinuturile ce vor fi abordate în cadrul orelor sunt clare şi în conformitate cu documentul Programe Şcolare Revizuite pentru disciplina opţională EDUCAŢIE PENTRU SĂNĂTATE/ clasele I – a XII-a (variantă modulară), aprobat cu Ordin al Ministrului Nr.4496 / 11.08.2004 .

În ceea ce priveşte derularea de astfel de ore sau sesiuni de informare prin parteneriat public-public şi public-privat, cu colaborarea dintre unităţile şcolare şi alţi actori care pot contribui la derularea unor tematici specifice din cadrul programului de educaţie pentru sănătate (personal specializat din cadrul altor instituţii guvernamentale, ONG-uri, companii etc.), unităţile şcolare au mecanisme interne şi metodologii proprii prin care să se asigure de calitatea actului educaţional şi a respectării principiilor menţionate în LEN1/2011, art. 3.

De altfel, relaţia contractuală dintre şcoală şi părinţi este clar specificată în Capitolul VI/ Resursa umană, Secţiunea 1 – Beneficiarii educaţiei, art. 86, alin. (1) şi (2) . Această relaţie contractuală a fost reglementată prin Regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare a unităţilor de învăţământ preuniversitar din 31.08.2016, publicat în Monitorul Oficial, Partea I – nr. 720 din 19 septembrie 2016, iar nerespectarea acestor prevederi aduce după sine sancţiuni.

Mai mult, practica de colaborare dintre organizaţiile semnatare şi unităţile şcolare din învăţământul preuniversitar pentru derularea unor programe/ proiecte/ campanii de educaţie pentru sănătate presupune în mod obligatoriu existenţa unor proceduri clare de informare şi obţinere a acordului din partea părinţilor/ tutorilor de participare a elevilor minori la activităţile derulate de alt personal decât cel didactic/ angajat în cadrul unităţii şcolare partenere.

În concluzie, sistemul naţional de învăţământ preuniversitar deţine şi utilizează toate mijloacele prin care reglementează relaţia dintre beneficiarii educaţiei şi furnizorii acesteia, în trio-ul elev-părinte-şcoală. Mai mult, există reguli specifice, la nivelul fiecărei unităţi de învăţământ în ceea ce priveşte colaborarea cu alţi parteneri (publici sau privaţi) ce pot servi creşterii calităţii actului educaţional şi care să sprijine o dezvoltare armonioasă şi sănătoasă a elevilor şi a comunităţilor în care aceştia trăiesc şi se formează pentru viaţa de adult.

2. Amendamentul propus reduce accesul elevilor români la programe de educaţie pentru sănătate şi promovarea sănătăţii, mai ales într-un context special, al pandemiei cu Coronavirus-SARS2/ COVID-19, care a demonstrat încă o dată necesitatea şi urgenţa de redresare a Programului Naţional de Educaţie pentru Sănătate (MEC) şi a Subprogramului de Evaluare şi Promovare a Sănătăţii şi Educaţie pentru Sănătate (Ministerul Sănătăţii), precum şi cea de finanţare corespunzătoare a acestor două programe naţionale.

Obligativitatea unui nou acord din partea părinţilor pentru derularea de ore de educaţie pentru sănătate, chiar şi educaţie în sănătatea reproducerii şi sexualităţii (“educaţie sexuală”) are potenţial de a îngreuna derularea de astfel de ore/ programe, care oricum au un desfăşurător şi conţinut clar, reglementat sau prin programele şcolare naţionale, sau la nivelul fiecărei unităţi şcolare, aşa cum am expus anterior. Mai mult, decredibilizează capacitatea sistemului de învăţământ în toate structurile sale, până la nivel de unitate şcolară, în ceea ce priveşte îndeplinirea responsabilităţilor pe care le are, conform legislaţiei în vigoare.

Atragem atenţia decidenţilor politici că în contextul unei pandemii cu un virus foarte puţin cunoscut (Coronavirus-SARS2/ COVID-19), dar care a condus la luarea de măsuri excepţionale la nivel global, România nu îşi poate permite reducerea cu bună-ştiinţă a oricăror măsuri preventive – cum ar fi educaţia pentru sănătate, mai ales în ceea ce priveşte generaţiile de copii şi tineri şi părinţii acestora.

Mai mult, în acest context generat de pandemia Coronavirus-SARS2/ COVID-19, a devenit evidentă importanţa deosebită a responsabilităţii individuale şi sociale în menţinerea propriei sănătăţi şi a celor din jur. Aceste norme de bază pentru un comportament responsabil şi un stil de viaţă sănătos, în condiţii obişnuite sunt însuşite în mod constant, pe tot parcursul vieţii, în funcţie de experienţele individuale. În contextul cu totul special pe care întreaga lume îl trăieşte în prezent şi asupra căruia nu există încă un scenariu clar şi încadrat în timp (prin prea-puţinele informaţii din prezent legate de acest virus), statele devin responsabile mai mult decât oricând de deciziile pe care le iau în ceea ce priveşte protejarea cetăţenilor.

În România, opţionalul de educaţie pentru sănătate se desfăşoară în mod constant în ultimii 5 ani pentru cca. 6-7% din populaţia şcolară din învăţământul preuniversitar. În mod evident, acest procent este insuficient pentru crearea unei mase critice de copii şi tineri care să deţină cunoştinţele corecte şi care să practice comportamentele preventive sau de reducere a riscurilor în ceea ce priveşte sănătatea proprie şi a celor din jur. Totodată, pentru completarea eforturilor realizate de către sistemul public, organizaţiile neguvernamentale (inclusiv dintre cele semnatare ale acestei scrisori) nu au capacitatea şi resursele de a acoperi mai mult, ci mai degrabă de a susţine unităţile şcolare pentru programe de calitate crescută pentru aceeaşi 6-7% elevi.

Investiţia redusă în acest program – Programul Naţional de Educaţie pentru Sănătate în Şcoala Românească (Ministerul Educaţiei), precum şi în Subprogramul de Evaluare şi Promovare a Sănătăţii şi Educaţie pentru Sănătate (Ministerul Sănătăţii), cu toate eforturile de susţinere din partea organizaţiilor internaţionale (până în 2007-2009) şi apoi domestic, prin programele europene de finanţare, dar şi prin intermediul organizaţiilor neguvernamentale din România care au depus proiecte în parteneriat public-privat pentru susţinerea eforturilor realizate din anii ’90 până în prezent, au condus la indicatorii îngrijorători pe care România îi raportează la nivel european şi internaţional legat de starea de sănătate a populaţiei . Deşi au fost atinse rezultate notabile în anumite domenii ale sănătăţii în ultimii 30 de ani, suntem departe de media europeană pe mulţi dintre indicatorii care să demonstreze că eforturile decidenţilor în acest domeniu sunt constante, continue, susţinute, asumate politic şi finanţate corespunzător.

3. Amendamentul propus reduce în mod explicit accesul elevilor la educaţie cuprinzătoare în sănătatea reproducerii şi sexualităţii. Din păcate, în ultimii 30 de ani, România nu reuşeşte decât parţial să îşi respecte obligaţiile faţă de partenerii europeni şi internaţionali în ceea ce priveşte reducerea disparităţilor socio-economice şi ameliorarea unor indicatori de sănătate, iar acest aspect demonstrează implementarea redusă atât a programelor de educaţie pentru sănătate, cât şi a serviciilor preventive.

În raportul Universal Periodic Review şi scrisoarea adresată Guvernului României prin Ministerul Afacerilor Externe din 7 august 2018 se solicită în mod explicit în ceea ce priveşte drepturile civile şi politice ale cetăţenilor români luarea de măsuri care:

1. Să intensifice eforturile de eliminare a sărăciei şi reducere a inegalităţilor dintre zonele urbane şi cele rurale, inclusiv în ceea ce priveşte domeniile educaţiei şi cel al sănătăţii (original: Intensify its efforts to eliminate poverty and reduce the inequalities between urban and rural areas, including in the area of education and health care.)

2. Să asigure accesul la servicii şi tratament de sănătate de calitate pentru toate categoriile de populaţie, inclusiv pentru cei care trăiesc în mediul rural, precum şi pentru persoanele şi grupurile dezavantajate sau marginalizate, să crească rata de vaccinare şi să adreseze cauzele care stau la baza mortalităţii infantile şi materne (original: Ensure access to affordable and good quality health care and medical treatment for all segments of the population, including persons living in rural and remote areas, as well as disadvantaged and marginalized individuals and groups, increase the vaccination rate and address the underlying causes of infant, child and maternal mortality.).

3. Să asigure accesul neîngrădit la servicii de sănătate sexuală şi reproductivă şi la educaţie cuprinzătoare în sănătatea reproducerii şi sexualităţii în şcoli, realizând şi formarea corespunzătoare a personalului didactic în educaţia sexuală (original: Ensure unimpeded access to sexual and reproductive health services and comprehensive education on sexual and reproductive health in schools with the provision of sufficient teacher training on sexuality education.).

Ministerul Sănătăţii a elaborat Strategia Naţională de Sănătate Publică 2014-2020 , care include prevederi clare legate de sănătatea reproducerii şi sexualităţii. Numărul încă mare al sarcinilor nedorite care se soldează cu avort, ponderea destul de mare a avorturilor elective la fetele sub 19 ani, dar şi creşterea numărului nou-născuţilor abandonaţi în maternităţi confirmă nevoia încă neacoperită de servicii de planificare familială şi programe de informare-educare-comunicare, mai ales la femeile dezavantajate sau vulnerabile. Din păcate, seturile de măsuri care să vină în sprijinul populaţiei de vârstă reproductivă şi partenerilor/ familiilor acestora nu s-au materializat prin intervenţii concrete/ programe naţionale care aibă efecte asupra indicatorilor specifici.

Totodată, măsurile legate de prevenirea şi prevenţia bolilor transmisibile, mai ales cele prioritare (infecţii cu transmitere sexuală şi HIV), deşi reglementate legislativ şi susţinute financiar de statul român din perspectiva asigurării tratamentului persoanelor infectate/ afectate, sunt încă incomplete din multe puncte de vedere şi mai ales din perspectiva grupurilor vulnerabile şi la risc. Adolescenţii şi tinerii din populaţia generală, care ar trebui să primească acest tip de educaţie în mod formal, ajung în prea mică măsură să beneficieze de cunoştinţe complete şi corecte pe parcursul dezvoltării lor în ceea ce priveşte propria sănătate sexuală şi reproductivă şi a partenerelor/ partenerilor lor.

Reamintim că în ceea ce priveşte conţinuturile educaţiei în sănătatea reproducerii şi sexualităţii, asupra cărora există o serie de opinii contradictorii exprimate în spaţiul public, reglementările sunt cele ale Programelor Şcolare Revizuite pentru disciplina opţională Educaţie pentru Sănătate/ clasele I – a XII-a (variantă modulară), aprobate cu Ordin al Ministrului Nr.4496 / 11.08.2004.

Indiferent de existenţa altor ghiduri europene sau internaţionale, cadrul legal de derulare a orelor de educaţie pe tematica “Sănătatea reproducerii şi a familiei” cu elevii, indiferent de furnizorul de educaţie, trebuie să respecte prevederile programelor şcolare în vigoare (adoptate la nivel naţional, cum este cazul opţionalului de Educaţie pentru Sănătate, sau la nivel de unitate şcolară, în funcţie de priorităţile identificate la nivelul unităţii de învăţământ).

Extras din documentul care reglementează la nivel naţional opţionalul de Educaţie pentru Sănătate (OMEC 4496/2004), conţinuturile specifice pentru tematica “Sănătatea reproducerii şi a familiei”:
– Clasele I – a II-a: Eu şi familia mea. Roluri în familie; Diferenţele între fată / băiat (relaţii sociale)
– Clasele a III-a – a IV-a: Percepţii reciproce ale băieţilor şi fetelor; Modificări corporale la pubertate; Cum am apărut eu pe lume?
– Clasele a V-a – a VI-a: Sentimentul de iubire faţă de cei apropiaţi şi a ataşamentul faţă de familie; Prietenia şi iubirea: factorii care influenţează deciziile de implicare/neimplicare în relaţii interpersonale
– Clasele a VII-a – a VIII-a: Ceasul organismului feminin, ceasul organismului masculin; Comportament sexual responsabil: atitudini faţă de debutul vieţii sexuale; Mituri legate de sexualizare/comportament sexual (reacţii comportamentale faţă manifestările anatomo-fiziologice ale pubertăţii); Infecţii cu transmitere sexuală – comportamente cu risc în transmiterea HIV/SIDA; Planuri de viaţă: familie, relaţii sociale, impactul vieţii sexuale asupra viitorului; Concepţia şi sarcina – riscurile sarcinii în pubertate şi adolescenţă pentru mamă şi copil; Sarcina nedorită şi avortul – servicii sociale: planificare familială, consiliere; Violenţă în sexualitate, abuzul sexual
– Clasele a IX-a – a X-a: Comportament sexual-valori, toleranţă, normalitate şi devianţă; Planificarea familială. Concepţie, contracepţie; Comunicare şi responsabilitate în relaţia de cuplu; Parentalitate – avort, abandon, pruncucidere; Consilierea pre şi post-testare HIV/SIDA
– Clasele a XI-a – a XII-a: Disfuncţii sexuale la femeie şi bărbat; Diagnoza prenatală; Identitate şi orientare sexuală; Legislaţia privitoare la sexualitate; Pornografia şi prostituţia

4. Solicitarea înfiinţării unor grupuri comune de lucru pentru identificarea măsurilor adecvate de creştere a accesului cetăţenilor români de toate vârstele la educaţie şi servicii de calitate în sănătate pentru toţi apare în contextul în care la nivel global, omenirea se confruntă cu o nouă pandemie, generată de un virus încă puţin cunoscut (Coronavirus-SARS2/ COVID-19).

Odată cu deciziile de ridicare treptată a restricţiilor în ceea ce priveşte activităţile populaţiei, este important să se intervină cu măsuri în acele domenii care s-au demonstrat a fi deficitare:
– Educarea populaţiei în sensul responsabilităţii individuale şi al protejării comunităţii în care trăiesc şi îşi desfăşoară activităţile, educare ce trebuie să conţină şi promovarea măsurilor preventive de asigurare a sănătăţii
– Asigurarea serviciilor de prevenţie pentru problemele generale de sănătate publică cunoscute în România şi deja semnalate intern, european şi internaţional
– Asigurarea acoperirii naţionale şi la nivelul întregii populaţii (inclusiv grupuri defavorizate/ vulnerabile/ marginalizate/ supuse stigmei şi discriminării) cu suficiente servicii şi produse de sănătate de calitate care să prevină şi să combată îmbolnăvirile
– Reorganizarea infrastructurii şcolare astfel încât beneficiarii sistemului de învăţământ să îşi poată relua în siguranţă activitatea
– Întărirea infrastructurii sistemelor sociale şi de sănătate astfel încât cetăţenii aflaţi pe teritoriul României să poată beneficia de drepturile garantate constituţional

Având în vedere toate cele mai-sus expuse, suntem încrezători că înţelegeţi importanţa deciziei personale şi politice în respingerea cu fermitate a unor acţiuni care au potenţial de infracţiune contra sănătăţii publice din perspectiva zădărnicii combaterii bolilor.

Nu este momentul în care cetăţenii şi cu atât mai mult, aleşii acestora, să demonstreze intenţii de îngrădire a accesului la informaţii corecte şi bazate pe date şi dovezi din ştiinţă, educaţie şi servicii adaptate care le pot diminua riscul de îmbolnăvire. Chiar dacă educaţia pentru sănătate în rândul copiilor şi tinerilor este doar o mică parte din ceea ce înseamnă demersuri de prevenţie, este primul pilon al prevenţiei şi asigură, în condiţiile realizării strategice şi de calitate, o populaţie actuală mai educată, mai responsabilă şi mai implicată în protejarea propriei sănătăţi şi a celor din jur. Şi, în mod evident, costuri mai mici de ameliorare a potenţialelor situaţii problematice, cu care oricum deja ne confruntăm în România ultimilor 30 de ani.

Astfel, ne bazăm pe dumneavoastră că aveţi informaţiile suficiente pentru a vota iniţiativele legislative care vizează accesul copiilor şi tinerilor la educaţie şi servicii de sănătate într-o modalitate care să reflecte înţelegerea situaţiei în care se regăseşte populaţia României şi care să transmită alegătorilor (prezenţi şi potenţiali) un mesaj corect şi adaptat contextului global pe care îl parcurgem.

Organizaţii și rețele semnatare:

1. Asociaţia ActiveWatch
2. Asociaţia Dream Project
3. Asociaţia “Eu sunt! Tu?”
4. Asociaţia Femeile se Implică – AFI
5. Asociaţia Mame pentru Mame
6. Asociaţia Necuvinte
7. Asociaţia Română Anti-SIDA – ARAS
8. Asociaţia pentru sprijinirea pacienţilor cu tuberculoză multi-drog rezistentă – ASPTMR
9. Asociaţia Semper Muzica
10. Centrul Euroregional pentru Iniţiative Publice – ECPI
11. Centrul de Resurse pentru participare Publică – CeRe
12. Consiliul Tineretului din România – CTR
13. Coaliţia pentru Egalitate de Gen
14. Federaţia Asociaţiilor Studenţilor în Medicină din România – FASMR
15. Federaţia UNOPA – Uniunea Naţională a Organizaţiilor Persoanelor Afectate de HIV/SIDA
16. Fundaţia Agenţia Împreună pentru Dezvoltare Comunitară
17. Fundaţia Comunitară Bucureşti
18. Fundaţia Comunitară Sibiu
19. Fundaţia Centrul de Mediere şi Securitate Comunitară
20. Fundaţia Romanian Angel Appeal – RAA
21. Romanian Harm Reduction Network – RHRN
22. Romanian Women’s Lobby
23. Societatea de Educaţie Sexuală şi Contraceptivă – SECS
24. Tineri pentru Tineri

Lansarea raportului de analiză a disciplinei opționale Educație pentru Sănătate – componenta Educație Sexuală

(De Carmen Radu, Asociația Front)

Joi,  07.04.2016, Societatea de Educaţie Contraceptivă şi Sexuală în parteneriat cu Coaliţia pentru Egalitate de Gen   şi Consiliul Tineretului din România  au organizat masa rotundă în care s-au dezbătut rezultatele Raportului de Analiză a Disciplinei Opţionale Educaţie pentru Sănătate – Componenta Educaţie Sexuală.

Raportul poate fi descărcat aici.

ProTV a realizat o ştire pe această temă, aici.

Pe lângă prezentarea raportului, au fost  şi puncte de vedere din partea Administraţiei Prezidenţiale, ale Ministerului Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, Consiliul Tineretului din România, Ministerul Tineretului şi Sportului, Organizaţia Mondială a Sănătăţii, organizaţii neguvernamentale şi alte organizaţii şi persoane implicate şi interesate de acest subiect.

Sarcinile la adolescente, infecțiile cu transmitere sexuală și violența de gen sunt realități actuale în societatea românească. Legislația internațională și națională recunoaște necesitatea educației sexuale în școli. Însă concluziile raportului arată că modulul pentru Educație Sexuală inclus în disciplina opțională Educație pentru Sănătate nu alcătuiește un program de educație sexuală cuprinzătoare, existând lacune și neajunsuri atât la nivelul conținutului, cât și formării cadrelor didactice, monitorizării și evaluării. Prea puțini elevi au participat la ore de educație pentru sănătate (6% în anul 2014-2015, conform Ministerului Educației), un număr și mai redus a avut acces la ore de educație sexuală.

Alte concluzii ale raportului:

– Combaterea violenței de gen nu reprezintă un obiectiv în sine

– Este prezentată familia tradițională extinsă iar rolurile de gen sunt descrise pe bazastereotipurilor de gen

– Copiii nu învață prevenirea abuzului sexual și a violenței

– Nu sunt incluse atitiduni despre dezvăluirea statutului HIV sau impactul stigmatizării persoanelor seropozitive

– Profesorii nu recunosc diversitatea indivizilor, convingerilor, atitudinilor, comportamentelor, normelor și valorilor din societate. Pregătirea pentru a preda educație sexuală nu face parte din pregătirea profesională a tuturor cadrelor didactice.

– Calitatea predării educației sexuale nu este evaluată.

 

 

Dezbateri la ministere despre educaţie şi sănătate – educaţia sexuală în şcoli este departe

(De Carmen Radu, Asociația Front)

Ministerul Educaţiei împreună cu Ministerul pentru Consultare Publică şi Dialog Civic au organizat în data de 24 martie 2016 „Dezbaterile societăţii civile cu privire la rolul şcolii în formarea tinerilor cetăţeni – disciplinele opţionale”
Înregistrare video aici.

Dezbaterea a fost organizată pe module, fiecare având participanţi din instituţii şi organizaţii non-guvernamentale: Educaţie pentru Sănătate, Educaţie pentru Mediu, Educaţie Civică şi Juridică, modul Educaţie Financiară.

Consiliul Naţional al Elevilor a realizat în 2015 un sondaj reprezentativ la care au răspuns peste 7000 de elevi. Materiile opţionale care prezintă cel mai mare interes pentru tineri: educaţie pentru sănătate, educaţie civică şi juridică, educaţie financiară.

Educaţia pentru Sănătate a fost interesul Coaliţiei pentru Egalitate de Gen. Am reamintit Apelul nostru din septembrie 2015 pentru introducerea obligatorie a noţiunilor de educaţie sexuală în şcoli. Am propus câteva puncte importante de care sperăm ca Ministerul Educaţiei să ţină cont:

– Având în vedere că disciplina Educaţie pentru Sănătate rămâne opţională, ce măsuri concrete propune Ministerul Educaţiei pentru ca această materie să ajungă la cât mai mulţi elevi? ONG-urile vor continua să ceară rapoarte despre numărul şcolilor în care acest opţional este predat şi numărul elevilor care îl studiază.

– Cum va acţiona Ministerul Educaţiei dacă părinţii sau Biserica vor pune presiune pe elevi ca să nu opteze pentru această materie? Îşi asumă Ministerul o poziţie clară în faţa derapajelor extremiste (promovarea abstinenţei, discursului anti-avort, anti-contracepţie, etc) care, din păcate, şi-au găsit locul în şcoli? Ne amintim de cazul profesorului de religie care a difuzat un film anti-avort şi care nu a primit nicio sancţiune de la Minister sau Inspectorat.

– ONG-urile doresc transparenţă şi vizibilitate asupra conţinutului manualelor şi formarea cadrelor didactice care predau această materie.

Ministerul Educaţiei a reamintit că doar 6% dintre elevi au urmat opţionalul Educaţie pentru Sănătate în anul şcolar 2014-2015. Măsura pe care o propune Ministerul pentru a mări acest procentaj este încurajarea unităţilor de învăţământ de a include acest opţional în oferta lor educaţională şi derularea unor campanii proprii pentru a promova materia. În acelaşi timp, Ministerul recunoaşte că cele mai problematice subiecte pentru cadrele didactice sunt educaţia sexuală şi prevenirea consumului de droguri.

În cadrul discuţiilor, reprezentanţii SECS şi Consiliului Naţional al Elevilor au întărit ideea ca noţiuni de educaţie sexuală să fie predate obligatoriu tuturor elevilor, amintind că obligativitatea educației sexuale în unitățile școlare este recunoscută prin Legea 272/2004 (republicata în 2014) privind protecția și promovarea drepturilor copilului: Art 43, aliniat i, “derularea sistematică în unitatile şcolare de programe de educaţie pentru viaţă, inclusiv educaţie sexuală pentru copii, în vederea prevenirii contactării bolilor cu transmitere sexuală şi a gravidităţii minorelor”

Răspunsul domnului ministru Curaj: daca s-ar face obligatorii toate materiile care sunt prevăzute în toate actele normative din România, atunci ar trebui să existe între 38 şi 40 de ore pe săptămână, ceea ce elevii nu ar acccepta.

Pe lângă faptul că Ministerul încalcă legi naţionale şi tratate internaţionale (ţara noastră este semnatară a Programului de Acțiune al Conferinței Internaționale a ONU privind Populația și Dezvoltarea care prevede educație sexuală și servicii de planificare familială accesibile și de calitate pentru toți), argumentul supraîncărcării programei şcolare nu ar trebui să înlocuiască prioritizarea actului educaţional în funcţie de nevoile reale ale elevilor. Ministerul Educaţiei trebuie să reformeze programa şcolară astfel încât să existe timp şi spaţiu pentru o educaţie modernă şi adaptată realităţilor sociale.

În cadrul dezbaterii a fost prezentat un studiu al Organizaţiei
Mondiale a Sănătăţii: Studiul comportamentului de sănătate al copiilor de vârstă şcolară din România 2014 – 2015. Pe site-ul OMS există o aplicaţie mobilă prin care se pot accesa rezultatele din mai multe ţări.  Un rezumat a apărut în presă : în România, la vârsta de 15 ani, 33% din băieţi şi 11% din fete şi-au început deja viaţa sexuală, iar 25% dintre aceştia au început-o chiar înainte de 13 ani.

În acelaşi timp, judecătorul Cristi Danileţ – Consiliul Suprem al Magistraturii, a adus în discuţie faptul că infracţiunile sexuale comise de minori sunt în creştere în fiecare an, iar anul trecut au ajuns la cote alarmante.

Argumentele în favoarea predării noţiunilor de educaţie sexuală în şcoli sunt multiple şi arată nevoia urgentă pentru creşterea accesului universal al elevilor la aceste informaţii.

Câteva propuneri clare creionate în cadrul dezbaterii:
– Ministerul Tineretului şi Sportului încurajează utilizarea centrelor de tineret din fiecare localitate, ca spaţii pentru diseminarea informaţiilor.

– Reţeaua Biblionet a bibliotecilor publice a fost identificată, de asemenea, ca spaţiu propice pentru găzduirea şi diseminarea resurselor din domeniu.

– În Galaţi există o iniţiativă de succes prin care unele ore din opţionalul Educaţie pentru Sănătate au fost accesibile inclusiv părinţilor.

– Trebuie luată în considerare inclusiv educaţia „peer to peer”. Tinerii de aceleaşi vârste pot învăţa mai repede unii de la alţii.

– Ministerul Educaţiei va lansa în curând un website care să centralizeze resurse din domeniu. ONG-urile vor fi invitate să trimită studii şi materiale.

– Ministerul Educaţiei consideră necesară o campanie de promovare a acestui opţional printre elevi şi părinţi.

– S-a lansat ideea ca toate materiile opţionale să fie înglobate într-o materie unică.

– Pentru eficienţă, ar trebui să se organizeze ore cu elevi de la mai multe clase, ţinând cont de faptul că pot exista opţiuni diferite printre elevii unei singure clase.

Printre problemele identificate, cea mai gravă pare să fie capacitatea instituţională şi formarea personalului de specialitate. Direcţiile de Sănătate Publică nu mai sprijină unităţile şcolare cu personal medical, acest lucru afectând resursa umană care ar putea susţine ore de Educaţie pentru Sănătate. Iar situaţia asistenţilor medicali şcolari este dificilă în acest moment.

Sperăm ca Ministerul Educaţiei să ţină cont de ideile şi argumentele prezentate în cadrul dezbaterii şi să lucreze împreună cu alte instituţii la depăşirea obstacolelor de ordin instituţional care împiedică elevii României de a avea acces la informaţii vitale pentru sănătatea lor.

În data de 25 martie, reprezentante ale Coaliţiei de Gen au participat la o altă dezbatere, organizată de Ministerul Sănătăţii în contextul “Planului multianual integrat de promovare a sănătăţii şi educaţiei pentru sănătate”. Planul este în dezbatere publică, mai multe informaţii pot fi accesate pe site-ul instituţiei.

Ministerul Sănătăţii are o poziţie mai fermă şi mai clară decât Ministerul Educaţiei: educaţia pentru sănătate trebuie sa devină obligatorie în toate şcolile din România.

În acest sens, Planul va beneficia de o hotărâre de guvern prin care ministerele implicate vor fi obligate să aloce bugete pentru Educaţia pentru Sănătate.

Însă disciplina va rămâne opţională cel puţin până în anul 2018. Şi probabil mai târziu de-atât, ţinând cont de problemele sistemice ale lipsei de personal specializat şi de descentralizarea bugetelor către autorităţile publice locale.

A fost identificată nevoia de parteneriate locale prin care să poată fi bugetată implicarea asistentelor medicale comunitare sau a moaşelor independente, care ar putea suplini o parte din serviciile de sănătate necesare în mediul rural.

A fost adusă în discuţie necesitatea existenţei unui sistem de monitorizare şi a unui Ghid de referinţă pentru această materie în cadrul Ministerului Educaţiei. Iar Ministerul Sănătăţii doreşte gestionarea unei platforme de resurse educaţionale.

La această dezbatere au fost prezente inclusiv organizaţii care fac presiuni pentru respectarea „dimensiunii morale” în cazul educaţiei privind sexualitatea şi care cer abordarea în etape a componentelor Educaţiei pentru Sănătate, cu educaţia privind sexualitatea programată la vârste mai mari ale elevilor. Sperăm ca Ministerele să ţină cont mai degrabă de cifrele care arată că mulţi dintre tineri îşi încep viaţa sexuală înainte de 13 ani iar România este lideră europeană la sarcinile la adolescente.

În concluzie, salutăm organizarea acestor dezbateri şi deschiderea Ministerelor pentru discuţii cu societatea civilă. Aşteptăm în continuare propuneri concrete şi strategii clare pentru creşterea accesibilităţii noţiunilor de educaţie sexuală în şcoli, inclusiv măsurarea efectelor pe termen mediu şi lung asupra sănătăţii sexuale şi atitudinilor tinerilor în ceea ce priveşte violenţa sexuală şi hărţuirea sexuală, respectul şi egalitatea dintre femei şi bărbaţi, discriminarea pe baza orientărilor sexuale, discriminarea persoanelor infectate cu HIV etc.

În acelaşi timp, ne exprimăm tristeţea şi indignarea că orizontul de timp în care aceste posibile măsuri ar putea deveni realitate este foarte îndepărtat.

Ministerul Sănătății susține introducerea orelor de educație sexuală în școli

Ca răspuns la apelul de urgență lansat în urmă cu două săptămâni de peste 60 de organizații neguvernamentale, Ministerul Sănătății transmite, într-un document oficial, faptul că susține introducerea educației sexuale ca disciplină obligatorie în curricula școală și elaborarea unui plan strategic pentru educație sexuală în școli.

Ministerul Sănătății a comunicat reprezentanților ONG-urilor faptul că apreciază implicarea societății civile în asigurarea unui cadru adecvat educației copiilor și asigurarea accesului copiilor la informații cu privire la educație sexuală, mai ales în contextul actual în care România are una din cele mai crescute rate a natalității din Europa în rândul fetelor cu vârsta sub 15 ani.

Totodată, Ministerul a transmis că susține promovarea sănătății în rândul populației prin diferite activități de informare – educație – comunicare, inclusiv educația sanitară în școli ca o metodă de informare, dar și de educare a copiilor privind sănătatea și prevenirea îmbolnăvirilor prin diverse boli, inclusiv cele cu transmitere sexuală. De asemenea, Ministerul este de acord că introducerea în curricula școlară în mod obligatoriu a orelor de educație sanitară poate preveni apariția bolilor atât la nivel de individ, cât și la nivel colectiv, prin informarea copiilor asupra riscurilor și metodelor de prevenire a acestora.

„Deși există diverse organizații și asociații care contestă obligativitatea introducerii orelor de educație sanitară și care susțin că la aceste ore de educație sanitară este total nepotrivită educația sexuală a copiilor, Ministerul Sănătății susține că este o măsură obligatorie și oportună pentru dezvoltarea sănătoasă a generațiilor viitoare”, se subliniază în răspunsul transmis ONG-urilor.

În acest sens, Ministerul Sănătății va organiza întâlniri de lucru cu reprezentanți ai Ministerului Educației și Cercetării Științifice în vederea stabilirii unei strategii pe termen lung pentru asigurarea educației pentru sănătate drept o componentă importantă a sănătății publice.image_educatie sexuala in scoli

La sfârșitul lunii septembrie, a fost lansat un apel de urgență pentru educație sexuală în școli la inițiativa Coaliției pentru Egalitate de Gen (10 organizații neguvernamentale) și a Asociației Sexul versus Barza, apel susținut de alte 56 de organizații neguvernamentale, printre care Consiliul Național al Elevilor (CNE), Consiliul Tineretului din România (CTR) și Alianța Națională a Organizațiilor Studențești din România (ANOSR).

Doc atașat: Raspuns MS_educatie sexuala in scoli

Senatorii au respins propunerea prin care „Educaţia sexuală” trebuia să devină materie obligatorie

Senatorii au votat împotriva transformării disciplinei “Educaţie pentru sănătate” din materie opţională, în materie obligatorie. Asta după ce deputaţii dăduseră aviz pozitiv. Fostul ministru al Educaţiei în mandatul căruia a fost introdus acest opţional, senatorul Ecaterina Andronescu, a explicat pentru “Adevărul” că propunerea legislativă a doctorului Tudor Ciuhodaru (senator PP-DD) nu avea nicio şansă să primească un vot pozitiv.

Vezi articolul complet aici.

Amintim că în noiembrie 2014, la inițiativa Asociației Sexul versus Barza și a Coaliției pentru Egalitate de Gen, peste 20 de organizații nonguvernamentale au transmis o scrisoare deschisă ministrului Educației și ministrului Sănătății în care solicitau introducerea educației sexuale ca materie obligatorie în școli.

Scrisoarea a fost amplu mediatizată și a primit un răspuns evaziv din partea Ministerului Educației. De la Ministerul Sănătății nu a fost transmis nici un răspuns oficial la scrisoarea trimisă de ONG-uri.

”Să se revizuiască, primesc! dar să nu se schimbe nimic”. Răspunsul Ministerului Educației la solicitarea ONG-urilor de a introduce obligatoriu educație sexuală în școli

La începutul lunii noiembrie mai multe organizații nonguvernamentale au trimis Ministerului Educației și Ministerului Sănătății o scrisoarea deschisă prin care solicitau ca și elevii din România să beneficieze de ore de educație sexuală în școli, la fel cum beneficiază de acest lucru elevii din majoritatea țărilor europene.

În scrisoare se amintea despre scandalul iscat în localitatea Segarcea, în care un tânăr infectat cu HIV a contagiat mai multe persoane din localitate. De asemenea, se sublinia faptul că România are una dintre cele mai ridicate rate de sarcini la adolescente din Europa și că discriminarea pe baza orientării sexuale, precum și discriminarea față de persoanele afectate cu HIV se află la cote ridicate în România. Acestea au fost o parte din motivele pentru care organizațiile nonguvernamentale au arătat că este absolut necesar ca tinerii din România să beneficieze de informații de educație sexuală.

În scrisoarea deschisă s-a solicitat celor două ministere să inițieze demersurile pentru ca materia ”Educație pentru Sănătate”, ce cuprinde și capitole privind sănătatea reproducerii și familiei, să devină materie din cadrul trunchiului comun de discipline școlare.

După 3 săptămâni, Ministerul Educației, prin intermediul Direcției Generale de Educație și Învățare pe tot Parcursul Vieții, a dat un răspuns respectivei scrisori.

Răspunsul Ministerului Educației reprezintă un inventar al posibilităților existente la ora actuală în învățământul preuniversitar de a furniza elevilor informații de educație sexuală. Astfel, se arată că există o materie opțională intitulată ”Educație pentru Sănătate” care cuprinde și noțiuni de ”sănătatea reproducerii și familiei” însă fără a se menționa efectiv ce procent din școlile din România pun elevilor la dispoziție această materie. Din informațiile pe care le deține Coaliția pentru Egalitate de Gen, numărul de școli în care se predă această materie este foarte mic.

De asemenea, Ministerul Educației amintește că există activități extracurriculare și extrașcolare pe tema educației sexuale, din nou, fără a prezenta cifre cu privire la câți elevi au beneficiat de aceste activități și numărul de ore în care ele au avut loc (după informațiile Coaliției pentru Egalitate de Gen, este vorba de activități care au loc în special în ”Săptămâna Altfel”, în parteneriat cu organizații non-guvernamentate sau medici entuziaști care vor să asigure tinerilor o minimă conștientizare cu privire la teme ce țin de drepturi sexuale și reproductive, metode de contracepție, prevenirea și tratarea abuzurilor sexuale etc.).

Ministerul Educației Naționale arată în răspunsul transmis ONG-urilor că încurajează unitățile de învățământ să realizeze ore de educație pentru sănătate, fără a specifica în ce mod se întâmplă acest lucru.

Ministerul Sănătății nu a dat nici un răspuns până în acest moment la scrisoarea deschisă transmisă.

Puteți consulta răspunsul Ministerului Educației aici: Raspuns Scrisoare Min Educatiei

raspuns MEN

Introducerea educației sexuale ca materie obligatorie în școli

La inițiativa Asociației Sexul versus Barza și a Coaliției pentru Egalitate de Gen, peste 20 de organizații nonguvernamentale au transmis în data de 5 noiembrie 2014 o scrisoare deschisă ministrului Educației și ministrului Sănătății în care solicită introducerea educației sexuale ca materie obligatorie în școli.

Scrisoarea a fost amplu mediatizată, fără a primi până în acest moment un răspuns oficial din partea reprezentanților celor două ministere, nici direct, nici prin intermediul presei.

Apariții în presă:

Adevărul: ONG-urile cer introducerea unui curs obligatoriu de educaţie sexuală în şcoli

http://adevarul.ro/educatie/scoala/ong-urile-cer-introducerea-unui-curs-obligatoriu-educatie-sexuala-scoli-1_5459f0a10d133766a88de345/index.html

 

Adevărul: Cazul Segarcea lansează dezbaterea despre educaţia sexuală obligatorie la şcoală. Ce spun specialiştii

https://adevarul.ro/educatie/scoala/cazul-segarcea-lanseaza-dezbaterea-despre-educatia-sexuala-obligatorie-scoala-spun-specialistii-1_545a5b7c0d133766a89130cc/index.html

 

Digi24: CAMPANIE. 20 de ONG-uri cer ca educația sexuală să devină materie obligatorie în școli

http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Actualitate/Educatie/CAMPANIE+20+de+ONG-uri+cer+ca+educatia+sexuala+sa+devina+materie

 

Hotnews: Peste 20 de ONG-uri le cer ministrilor Educatiei si Sanatatii sa introduca materiaEducatie sexuala ca disciplina obligatorie in scoli

http://www.hotnews.ro/stiri-esential-18479851-peste-20-ong-uri-cer-ministrilor-educatiei-sanatatii-introduca-materia-educatie-sexuala-disciplina-obligatorie-scoli.htm

 

Ziar de Cluj: Educatia sexuala, o himera in scolile clujene. Consecintele: adolescente gravide, boli si sechele pe termen lung

http://www.ziardecluj.ro/educatia-sexuala-o-himera-scolile-clujene-consecintele-adolescente-gravide-boli-si-sechele-pe-termen-lung

 

Garbo: POST-SEGARCEA: Peste 20 de organizatii nonguvernamentale cer introducerea educatiei sexuale in scoli

http://www.garbo.ro/articol/Social/17353/peste-20-de-organizatii-nonguvernamentale-cer-introducerea-educatiei-sexuale-in-scoli.html

 

Telem: Tara fara educatie sexuala

http://stiri.telem.ro/stiri/tara-fara-educatie-sexuala–7533.html

 

România TV: ONG-urile cer miniştrilor Educaţiei şi Sănătăţii să introducă “EDUCAŢIA SEXUALĂ” ca materie obligatorie

http://www.romaniatv.net/ong-urile-cer-ministrilor-educatiei-si-sanatatii-sa-introduca-educatia-sexuala-ca-materie-obligatorie_182067.html

 

TVR: 20 de ONG-uri cer introducerea educaţiei sexuale ca materie obligatorie în şcoli

http://stiri.tvr.ro/20-de-ong-uri-cer-introducerea-educatiei-sexuale-ca-materie-obligatorie-in-scoli_52428.html

 

Telejurnal TVR (min.26:30): ”Barza versus Sex”

http://www.tvrplus.ro//editie-telejurnal-277399

 

Tvr Info: Specialiştii cer ca în toate şcolile să se facă educaţie sexuală

http://stiri.tvr.ro/specialistii-cer-ca-in-toate-scolile-sa-se-faca-educatie-sexuala_52444.html

 

TOTB: Organizațiile nonguvernamentale solicită introducerea educației sexuale ca materie obligatorie în școli

http://totb.ro/organizatiile-nonguvernamentale-solicita-introducerea-educatiei-sexuale-ca-materie-obligatorie-in-scoli/

 

Portal Învățământ:  De ce este necesar un curs obligatoriu de educatie sexuala in toate scolile

http://www.portalinvatamant.ro/articole/diverse-75/de-ce-este-necesar-un-curs-obligatoriu-de-educatie-sexuala-in-toate-scolile-3673.html

 

 

POST-SEGARCEA: Peste 20 de organizații nonguvernamentale solicită introducerea educației sexuale ca materie obligatorie în școli

ed sexuala scoli3

Scrisoare deschisă domnului Remus PRICOPIE, ministrul Educației Naționale și domnului Nicolae BĂNICIOIU, ministrul Sănătății

E nevoie ca întregul oraș Segarcea să intre în panică de teama unei epidemii de HIV, pentru ca în mass media să se vorbească măcar puțin despre educația sexuală. În continuare însă, Ministerul Educației Naționale și Ministerul Sănătății nu iau nicio poziție, ignorând nevoia acută de educație sexuală ca materie obligatorie în școlile din România.

În prezent, în țara noastră nu există educație sexuală ca materie obligatorie în școli. În afara eforturilor punctuale ale diferitelor organizații non-guvernamentale de profil, singura șansă pentru tineri de a  obține astfel de informații este în cadrul lecțiilor de ”Educație pentru Sănătate”, o materie opțională ce oferă și noțiuni de educație sexuală.  Nu sunt publice date despre disponibilitatea reală, pe teren, a acestei materii. Amintim că în majoritatea țărilor europene, informații pe teme de educație sexuală le sunt predate elevilor începând cu ciclul gimnazial, în unitățile de învățământ public.

Cazul Segarcea nu s-a întâmplat într-o bulă singulară de ignoranță. El nu este rupt de contextul național. În lipsa educației sexuale, această bulă de ignoranță se întinde peste întreaga Românie rurală și urbană, țara noastră aflându-se pe primele zece locuri în Europa la incidența bolilor cu transmitere sexuală, conform datelor Organizației Mondiale a Sănătății[1]. Aproape doi din zece tineri cred că o persoană nu este infectată cu boli cu transmitere sexuală, dacă nu prezintă niciun simptom vizibil.[2]

În medie, tinerii români încep să facă sex în jurul vârstei de  15 ani și jumătate[3]. Într-o societate sexualizată, tinerii primesc în fiecare moment semnale incorecte și informații incomplete despre sexualitate prin filme, jocuri video și pornografie. Aceasta este realitatea față de care trebuie reacționat cu măsuri concrete.

Dubii despre eficiența educației sexuale nu-și au locul. Fără educație sexuală în școală, rata de natalitate la adolescentele între 15 și 19 ani era în 2010 în România de 30 la 1000, una dintre cele mai ridicate în Europa. Cu educație sexuală în școală, în Olanda rata era de 5 la 1000, în Germania de 9 la 1000, în Danemarca de 6 la 1000,  în Franța de 10 la 1000.[4]

 În 2010, peste 60% dintre adolescentele active sexual cu vârste între 15 – 18 ani nu au folosit niciodată metode contraceptive, conform unui studiu la nivel mondial realizat pe un eșantion de 1056 tinere din România[5]. Nu este de mirare, dacă atât fetele, cât și băieții nu au de unde afla cum se pot proteja.

Mai mult de jumătate dintre români nu ar lua masa cu o persoană homosexuală[6]. Adolescenții și adolescentele homosexuali, lesbiene, bisexuali, asexuali și transgender sunt, într-un climat al necunoașterii, foarte vulnerabili și expuși discriminării și marginalizării.

E greu pentru un părinte să predea matematică și chimie copilului lui? Da. Ne așteptăm de la ea sau el să facă asta? Nu: pentru asta există educație publică. În mod similar, este greu pentru familii să asigure educația sexuală pentru copiii lor. Și în mod similar, e imperativ ca școala să preia această responsabilitate, cu atât mai mult cu cât sexualitatea este un subiect tabu pentru mulți dintre părinți, care, la rândul lor, nu au avut parte de educație sexuală în adolescență.

Acest cerc vicios trebuie rupt prin introducerea educației sexuale ca materie obligatorie în școli. În România isteriei de la Segarcea, ignorarea problemei lipsei de educație sexuală din sistemul de învățământ este o iresponsabilitate gravă din partea autorităților competente. Situația dificilă din România a atras și atenția Comitetului ONU, care recomandă efectuarea unui studiu asupra problemelor de sănătate ale adolescenților din țara noastră, instituții similare recomandând introducerea educației sexuale în școli.[7]

Prin urmare, solicităm Ministerului Educației Naționale și Ministerului Sănătății să facă demersurile necesare pentru modificarea curriculei școlare, în așa fel încât materia „Educație pentru Sănătate”, ce conține atât capitole de educație sexuală cât și alte capitole cu informații utile pentru sănătatea tinerilor, să fie inclusă în trunchiul comun, alături de celelalte discipline școlare obligatorii.

 

Semnatari:

Asociația SEXUL vs BARZA

Coaliția pentru Egalitate de Gen prin membrii săi : Societatea de Analize Feministe ANA, Asociația FRONT, Asociația A.L.E.G., Centrul Parteneriat pentru Egalitate, Asociația E-Romnja

Societatea de Educație Contraceptivă și Sexuală (SECS)

Asociația Mame pentru Mame

Centrul FILIA

Centrul pentru Democrația Participativă PLENUM

Centrul Euroregional pentru Inițiative Publice (ECPI)

Miliția Spirituală

Programul Național Biblionet

Grupul Român pentru Apărarea Drepturilor Omului – GRADO

Asociația de Planificare Familială din România (APFR)

Fundația pentru o Societate Deschisă

Asociația ACCEPT

Asociația Secular-Umanistă din Romania (ASUR)

Asociația SENS POZITIV

Uniunea Națională a Organizațiilor Persoanelor Afectate de HIV-SIDA (UNOPA) formată din organizațiile: Fundația Andreea, Asociația Viață și Speranță, Asociația Tereza,  Asociația Speranța în Viior, Asociația Speranța Copiilor 2000, Asociația Speranța Baniei, Asociația Red Ribbon, Asociația Pro Karma, Asociația Persoanelor Afectate, Asociația O Rază de Lumină, Asociația Noua Speranță, Asociația Noi și Ceilalți Prahova, Asociația Noi și Ceilalți Constanța, Asociația Noi și Ceilalți București, Asociația Noi și Ceilalți Arad, Asociația Lizua, Asociația Licurici, Asociația Iris, Asociația Inocență și Speranță,Asociația Benone, Asociația Persoanelor Afectate Brăila.

Asociația Elevilor din Constanța

 


[1] 2013, OMS: România, pe primele zece locuri din Europa la incidența infecțiilor cu transmitere sexuală, Agerpress [http://www.agerpres.ro/sanatate/2013/05/27/oms-romania-pe-primele-zece-locuri-din-europa-la-incidenta-infectiilor-cu-transmitere-sexuala-20-50-04], accesat pe 03.11.2014.
[2] Idem.
[3] 2013, Studiului privind situația adolescenților din România, Unicef,  [http://www.unicef.ro/wp-content/uploads/Studiu-privind-situatia-adolescentilor-din-Romania.pdf], accesat pe 03.11.2014
[4] 2013, 2013 Human Development Report, United Nations Development Programme,  [http://hdr.undp.org/en/content/adolescent-birth-rate-women-aged-15-19-years-births-1000-women-ages-15-19], accesat pe 03.11.2014
[5] 2010, Peste 60% dintre adolescentele din România nu folosesc nicio metodă de contracepţie, Mediafax [http://www.mediafax.eu/stiinta-sanatate/peste-60-dintre-adolescentele-din-romania-nu-folosesc-nicio-metoda-de-contraceptie-7424454], accesat pe 03.11.2014
[6] 2012, Percepţii şi atitudini privind discriminarea în România, TNS CSOP România pentru Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, p.66, [http://www.cncd.org.ro/files/file/Raport%20de%20cercetare%20CNCD_Discriminare.pdf], accesat pe 03.11.2014.
[7]Drepturile reproducerii în cazul adolescenților. Un instrument în sprijinul promovării sănătății, Center For Reproductive Rights, tradus și publicat în română de Euroregional Center for Public Initiatives, Cuvânt introductiv.[ http://www.ecpi.ro/wp-content/uploads/2011/12/Brosura-adolescenti.pdf], accesat pe 03.11.2014

Parteneri

Finanțator

Conținutul acestui website nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a granturilor SEE 2009-2014.
Întreaga răspundere asupra corectitudinii și coerenței informațiilor prezentate revine inițiatorilor website-ului.

Pentru informații oficiale despre granturile SEE și norvegiene, accesați www.eeagrants.org.

Proiect finanțat prin granturile SEE 2009-2014, în cadrul Fondului ONG în România.